Ca versat cititor de gazete si spectator atent la jocul politic din spatele primei scene, nu poti ramane indiferent la evolutia insidioasa a bataliei pentru putere.
Pe langa verificarea si fidelizarea comandantilor de trupe, a ostenilor si a ofiterilor ideologici mai mult ori mai putin acoperiti, odata cu deriva actuala a unor institutii ale statului de drept, asistam la un razboi al intelighentiei romanesti cu ea insasi.
Daca in primul deceniu postrevolutionar intelectuali insufletiti de duh patriotic incercau sa civilizeze populatia prin mass-media invatand-o ce e aceea democratie, cum sa se foloseasca de drepturile si libertatile recent castigate, ei bine, mai tot ce atunci era demn de pus in opera azi trebuie aruncat la cosul de gunoi: poporul nu mai e subiect principal al democratiei, nu mai trebuie atras la rezolvarea treburilor publice, nu mai e partener, ci trebuie strunit, altfel e capabil sa dea lovituri de stat prin referendum.
Democratia ca vorba goala
Cele trei puteri in stat, legislativa, executiva si judecatoreasca, nu se mai controleaza una pe alta ca in tarile civilizate, ci justitia prin falanga ei cea mai puternica, procuratura, face si desface totul, inclusiv pe prima scena politica fara a da seama nimanui; presa, la randul ei, implicit autorul acestor opinii, constituie vulnerabilitati la adresa sigurantei nationale...
Dupa 2004, spre a justifica asertiunea dlui Basescu despre statutul sau de presedinte jucator, au inceput sa deconstruiasca mai tot ce se reusise pana atunci, cu alte cuvinte sa ne scoata din minte ce abia invataram noi despre democratie si statul de drept: personalizand puterea, ca pe vremuri, toate trebuie sa aiba un singur izvor de legitimitate, de la un singur personaj si acela trebuie sa fie presedintele.
Fandacsie si politicareala
Cand le citest
