Una din principalele porți de intrare ale turiştilor în Târgu-Mureş, Gara Mare, arată ca şi cum ar aparţine unei ţări din lumea a treia şi nu unui municipiu care aspiră la titulatura de oraş digital. Încă de la intrarea în clădirea principală a gării, călătorii sunt aşteptaţi de o uşă din sticlă, din care lipseşte o bucată mare, spartă probabil de vânt sau din neglijenţa cuiva. Peisajul horror este întregit de faţada clădirii, ai cărei pereţi cojiţi şi murdari sunt mai degrabă demni de un imobil din filmele de tip western decât de un municipiu reşedinţă de judeţ în anul 2012. Atmosfera dezolantă continuă pe peron, unde în afară de vreo 15 scaune din plastic, pline cu praf, nu se află nimic. Um om al străzii dă târcoale celor trei călători care-şi aşteaptă cuminţi trenul. Poate-poate pică ceva… De asemenea, spaţiile de afişaj de pe peron sunt murdare şi nu oferă nicio informaţie celor care tranzitează gara. Tabloul de mizerie absolută este reîntregit la WC, unde eşti luat de primire de un bărbat netuns, nebarbierit şi îmbrăcat sumar, care pare mai degrabă boschetar decât angajat al vreunei societăţi.
- “Ce doreşte domnu’?”, sunt luat în primire.
- „Să merg la baie”, răspund.
- „Costă un leu”, spune individul.
Întind bancnota fără să primesc bilet sau vreo chitanţă şi intru în încăperea care teoretic ar trebui să ofere condiţii decente persoanelor aflate în situaţie de „urgenţă.” Două compartimente insalubre, veritabile focare de infecţii, îi aşteaptă pe turiştii inconştienţi. Closetul e plin de inscripţii pornografice şi nu are nici măcar mâner pentru trasul apei. Ies îngreţoşat cu intenţia de a mă spăla pe mâini, dar în jurul chiuvetelor e întins un cordon, semn că acestea nu funcţionează.
Revin pe peron. Pare lux de cinci stele comparativ cu grozăvia văzută în WC. Îl ocolesc pe cetăţeanul care cerşeşte paşnic şi mă întorc în stradă, înd
