Toate privirile se îndreaptă asupra celor nouă judecători ai Curţii Constituţionale. Şi este normal, în condiţiile în care adoptarea unei decizii poate pune capăt crizei politice (din păcate, nu şi disputelor încrâncenate), iar, dimpotrivă, amânarea unei hotărâri poate agrava incertitudinile şi arunca ţara în haos.

Judecătorii Curţii Constitu-ţionale iau în discuţie pentru a patra oară referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, pornind de la precizările Guvernului Ponta pe tema listelor electorale. În ce măsură a răspuns sau nu Executivul solicitării Curţii este o cu totul altă discuţie, dar, din punct de vedere logic, judecătorii au doar trei variante. Fiecare cu aspectele sale discutabile şi de natură să ridice multe întrebări.

Varianta 1: validarea referendumului

Validarea referendumului şi, implicit demiterea preşedintelui Traian Băsescu, este, după cum se ştie, varianta dorită cu ardoare de liderii USL şi pentru care au încercat totul: de la emiterea de ordonanţe cu un conţinut neconstituţional la ceas de seară, după ce fusese declanşată procedura de suspendare, până la contestarea scrutinului pe care chiar ei l-au organizat şi modificarea listelor de alegători post-factum. O astfel de decizie ar presupune ca şase din cei nouă judecători (după cum precizează în mod expres legea în cazul referendumului) să considere că cei 8,455 milioane de alegători prezenţi la urne în 29 iulie reprezintă majoritatea celor înscrişi în listele electorale permanente (condiţie impusă de Legea referendumului nr. 3/2000 şi menţinută de Curtea Constituţională, atunci când a discutat modificările aduse legii de USL).

Dacă referendumul ar fi validat, luând în considerare că 87,52% dintre alegătorii prezenţi s-au pronunţat în favoarea demiterii lui Traian Băsescu, decizia CCR ar echivala cu terminarea mandatului acestuia. Crin Antonescu ar rămâne în contin