Toată lumea jură în ultima vreme pe Constituție și se închină în fața Curții Constituționale. Sinceritatea politicienilor este evaluată corect de public, dacă ne uităm la procentele joase de popularitate ale parlamentului. Oamenii nu cred până nu văd. Iar de văzut, se vede așa: ce se critica ieri de pe poziții instransigente, azi se încalcă dublu, ce părea în guvernările trecute de neacceptat, azi e normalitatea însăși. Apare în prezent o atitudine politică cu un accent riscant, semnalat de organizația ”Reporteri fără frontiere” și anume identificarea de ”dușmani ai poporului” în vocile critice ale societății: jurnaliști, analiști, comentatori, politicieni ai opoziției. Includerea presei la ”vulnerabilități” în strategia de apărare a PDL, blamată cel mai vocal de USL aflat atunci în opoziție, este acum pusă în fapt de USL. Iată, președintele interimar cere ca SIE să ancheteze “mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o acţiune evident organizată, coordonată, finanţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut asta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara”. Partidele se dau reciproc în judecată pentru…declarații. Președintele este suspendat nu pentru ce a făcut, ci pentru ce a spus. Pe de altă parte, auzim de ceva infiltrări de jurnaliști sub acoperire în redacții (cazul Zaschievici, încă neclarificat).
Din declarațiile unor oameni politici iresponsabili reiese că ”dușmani ai poporului” sunt câțiva jurnaliști și comentatori pasibili de subminarea statului, atac la imagine sau chiar înaltă trădare. Corespondenții marilor publicații occidentale care au abordat cu toată seriozitatea situația din România sunt enumerați în comunicatul RSF: Sánchez Costa, corespondent al cotidianului madrilen El Pais, Mirel Bran de la Le Monde și Liliana Ciobanu, colaboratoare la cu CNN și The Economist, Keno Verseck (Der Spiegel și D