Ce oarbă, neîmplinită şi tragică e iubirea pentru oamenii politici! Pentru ea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa.

S-a terminat primul act al comédiei. Cortina s-a lăsat, obosită şi peticită, publicul îşi trage răsuflarea. Bine că n-a murit nimeni, deşi, după ultimele replici, ai fi putut paria că se va lăsa cu cadavre şi împuşcături. Eroina feminină, un soi de Ioana d'Arc răguşită, striga de mama focului: „De nu se întoarce Băsescu la Cotroceni, va fi război civil!", în timp ce un personaj secundar, foarte vorbăreţ, cu o schijă înfiptă-n tărtăcuţă, ameninţa, ridicând pumnul: „De se va întoarce Băsescu la Cotroceni, va fi război civil." Partea dreaptă a scenei fusese ocupată de Ionescu, Popescu, cetăţeni, non-alegători, rumoare. Aceştia protestau în numele Constituţiunii, agitând hârtii, reclamaţii, dosare, cătuşe. E drept, erau în minoritate, dar mai bine organizaţi, cu arme mai sofisticate şi cu poporul în gură.

Din partea stângă, dinspre tribuna oficială, rumoare, alegători, cetăţeni, Popescu şi nelipsitul Ionescu agitau şi mai straşnic ordonanţe, decizii, contestaţii, cătuşe, tot în numele Constituţiunii. Fireşte, şi gura lor era plină de popor, iar spectatorii chiar au simţit, pe pielea lor, colţii ascuţiţi ai celor două tabere, gata să sfâşie.

Ambele tabere aveau conducători straşnici: doi mincinoşi şi un plagiator. Gurile rele (criticii din primele rânduri, înarmaţi cu binocluri şi lornioane) susţin că mincinoşii sunt laşi, iar plagiatul presupune şi hoţie.

Pe rând, fiecare dintre personajele principale a ieşit pe rând la rampă şi a rostit câteva cuvinte memorabile. Zgomotul sălii (aplauze şi fluierături) a cam acoperit monoloagele, dar, dacă îţi ascuţeai auzul şi făceai abstracţie de rumoarea galeriei, puteai trage o concluzie. Nu numai că triunghiul magic, acest trio formidabil de maeştri cântăreţi în strună, vorbe