Cu cât zona euro rămâne mai mult un teritoriu al nimănui, cu periferia care acumulează datorii la rate ale dobânzii ridicate doar pentru a câştiga timp, cu atât mai costisitoare şi dureroase vor fi ajustările viitoare şi mai mari riscul de colaps. Voci respectabile din cadrul opiniei majoritare au ajuns la concluzia că încă de pe acum zona euro ar putea să nu mai fie sustenabilă şi prin urmare ar fi mai bine să se divizeze acum decât mai târziu, când costurile ar putea fi mult mai mari, notează economistul Nouriel Roubini, Nicolas Berggruen, preşedintele Consiliului asupra viitorului Europei şi Mohamed A. El-Erian, Ceo al Pimco, societatea globală de gestionare a investiţiilor, într-un editorial publicat joi de cotidianul la Stampa.

Dacă zona euro se destramă cade şi Europa şi se pot prăbuşi şi piaţa unică şi UE. Pentru liderii europeni singura alternativă la destrămarea euro în următoarele luni constă în a găsi voinţa politică de a trece rapid la o mai mare integrare - plecând de la o foaie de parcurs mult mai clară şi mai susceptibilă de urmat spre uniunea bancară şi fiscală, care să oprească şi să inverseze balcanizarea băncilor şi pieţelor datoriei publice; o uniune economică, care să restabilească creşterea economică şi competitivitatea şi o uniune politică care să confere legitimitate transferării unor mari părţi din suveranitatea fiscală, bancară şi economică centrului UE. Toate acestea sunt posibile doar dacă sunt precedate de o reînnoire a apartenenţei la zona euro, astfel încât să fie în mai mare măsură conformă cu realitatea actuală şi perspectivele verosimile, sunt de părere semnatarii.

Fragmentarea zonei euro - revenirea la monedele naţionale a unei părţi semnificative a actualilor 17 membri ai zonei euro şi în special a unuia sau mai mulţi din cei patru mari (Germania, Franţa, Italia şi Spania) - va fi atât de destabilizatoare