CCR în sfârşit şi-a prezentat punctul de vedere vizavi de referendum. Mai bine mai târziu decât niciodată, mai bine o soluţie proastă decât nici una. Personal nu mă miră decizia, era previzibilă, am anticipat-o şi chiar am fost admonestat şi învinuit că asta doresc.

Nu am dorit asta, dar orice om cu un fir de logică ar fi ajuns la aceeaşi concluzie încă de la prima încercare de soluţionare, atunci când CCR pregătită să dea aceeaşi decizie la prima strigare, s-a încurcat în notiţa trimisă de ministerul de interne cu privire la incertitudinea datelor. Atunci au avut o ”tresărire de conştiinţă” şi au cerut lămuriri suplimentare de la stăpân. Nu de la guvern. De la guvern au cerut aşa în băşcălie nişte liste actualizate cu care s-au tot jucat şi le-au amendat şi interpretat până nu mai ştia Ponta care e deosebirea dintre listele permanente şi cele speciale. CCR a cerut de fapt lămuriri de la Băsescu, neştiind cum să trateze problema, iar Băsescu le-a spus că aranjează el cu internele. şi a rezolvat. L-a pus pe Rus să îşi dea demisia şi să arunce cu noroi în colegii de partid şi să îl compromită şi pe cel care a trimis hârtia buclucaşă la CCR. Zis şi făcut. CCR a amânat, dând un alt termen guvernului pentru actualizarea datelor. Numai că apoi a primit pumni în cap de la Băsescu, care dăduse ordin nu să dea timp pentru actualizare, ci doar aşa sa amâne până pune el ordine în interne. Aşa că CCR s-a conformat şi a scurtat termenul. Apoi a primit ordin să modifice şi cererea, pentru că, aşa cum era formulată, îi obliga să ia în considerare listele actualizate şi aşa a apărut erata.

Pentru mine era clar de la început că CCR nu va valida referendumul, pentru că, juridic vorbind, era obligata să ia în considerare listele de alegători prezentate oficial de guvern şi declarate ca fiind corecte pe data de 10 iulie. Deci legal, CCR se putea sprijini pe aceste liste f