Voi reveni! - spune, în finalul uneia dintre seriile „Terminatorului”, Schwarzenegger, robotul indestructibil căruia nimic nu îi poate veni de hac. La fel îşi va fi zis, în sinea lui, şi Băsescu, cel care a făcut o regulă din a câştiga spectaculos, la potou, competiţiile în care s-a angrenat. De două ori a obţinut, la mustaţă, mandatul de preşedinte, odată depăşindu-l pe Năstase, pe fondul ultimilor votanţi întărâtaţi de acuzele sale de fraudă - masivă şi computerizată - iar a doua oară în faţa lui Geoană, cu misterioasele voturi de la ambasada din Paris.
Tot de două ori a scăpat şi de demitere, prima dată din neglijenţa organizatorilor suspendării, iar a doua oară prin apelul la boicot şi prin invocarea unui cvorum complet nerealist.
Băsescu se întorce, la Cotroceni, pentru a doua oară. Nu însă în atmosfera triumfalistă din 2007, când a îngenunchiat „hidra celor 322”. Ci cam cu coada între picioare, ferindu-se de orice contact cu "românii" nervoşi că votul lor explicit nu a fost luat în consideraţie. În lipsa încrederii, Băsescu face uz, de data aceasta, de o chichiţă avocăţescă susţinută, pentru motive greu de înţeles, de lideri europeni şi de funcţionari americani. Fără cvorumul fantezist de 18 milioane de alegători (mai mulţi decât populaţia reală reieşită din recensământ) de pe nişte liste fantomă, demiterea sa ar fi fost o joacă de copii. De altfel, aşa au şi privit-o cei doi juni promotori ai „loviturii de stat”, iar rezultatul a fost pe măsura lipsei lor de experienţă în operaţiuni de acest gen. Spre deosebire de obiectul demersului lor, care şi-a luat toate măsurile de precauţie posibile - inclusiv alarmarea Europei şi Americii prin trompetele PDL, în legătură cu odioasa lovitură de stat şi sinistra sa suspendare.
Odată cu efectuarea ultimelor formalităţi, Băsescu se întoarce în scaunul ţinut cald de Antonescu. Este o întoarcere fără glori