Si elitele politice si cele intelectuale se pronunta categoric pentru statul de drept, pentru cresterea performantelor acestuia, numai ca, la o privire atenta, observam ca fiecare sustine alt stat de drept, unul care nu coincide cu al nostru, nici cu al celorlalti.
In genere, din ce vedem in mass-media, statul se identifica fie cu regimul presedintelui Basescu pentru unii, fie cu adversarii, inamicii acestuia, pentru altii.
Cat timp oamenii presedintelui se afla in fruntea institutiilor si a organelor Puterii, avem stat de drept si democratie, cum nu, avem lovituri de stat, puciuri, dictatura, majoritate antinationala, tiranie populara (A. Cornea), gasca de derbedei si puscariabili, subordonarea justitiei...
Nu exista cale de mijloc
Nu ajung la un punct de vedere comun sau reconciliabil nici macar intelectualii elitisti inregimentati de o parte ori de alta, ceea ce demonstreaza o data in plus ca radacinile conflictelor si contradictiile politice sunt prea adanci ca sa poata fi demantelate prin negociere. Cum s-a ajuns in aceasta faza acuta si cine ne spune cum se poate iesi la lumina?
Pentru a stabili cauzele aparitiei unei astfel de falii intre cetatenii aceleiasi natiuni, trebuie sa facem recurs la istorie: revolutia din 1989 nu a rezolvat integral contradictiile epocii de aur, iar nomenclatura ceausista s-a intremat dupa un scurt ragaz, reusind sa puna mana pe economie si sa-si sporeasca influenta in politica, educatie, stiinte si cultura. Din eminente cenusii ale comunismului utopic au devenit peste noapte sustinatori ai capitalismului si ai economiei de piata.
Cine mai vorbeste de idealuri populare?
Asadar nu am avut din pacate o miscare progresista emanata din idealurile nationale ca in tarile surori de lagar comunist, ci una retrograda, perversa prin care tinerii promovati ridica