Pentru a treia oara in trei ani, pozitia Europei privind Grecia este inconsistenta din punct de vedere economic.
Primul moment consemnat de Financial Times este 2009-2010, dupa ce premierul elen George Papandreou a indicat ca va solicita asistenta financiara din partea Fondului Monetar International.
Raspunsul european a fost sa respinga principiul interventiei FMI, fara sa ofere insa o alternativa. Doar dupa cateva luni, in mai 2010, s-a ajuns la un acord, prin combinarea sprijinului acordat de FMI cu cel furnizat Uniunea Europeana.
Din nou, in 2010-2011, cand solvabilitatea Greciei a devenit un motiv real de ingrijorare, s-au format doua tabere. Una a sustinut restructurarea datoriei si faptul ca statul elen reprezinta un caz unic, iar pietele vor putea fi convinse ca niciun alt stat european nu va ajunge in aceeasi situatie. Cealalta a insistat asupra riscului de contagiune a intrarii in incapacitate de plata si a favorizat mentinerea Atenei pe linia de plutire prin imprumuturi ieftine. Doar in a doua jumatate a anului 2011 aceasta contradictie a fost recunoscuta.
A treia oara este acum. Din nou, Europa este divizata. O tabara bine reprezentata in nordul Europei considera ca Atena ar trebui sa paraseasca zona euro, deoarece este incompatibila cu scopul ei, atat din punct de vedere economic, cat si politic. Cea de-a doua tabara, localizata in Franta si sudul Europei, sustine cu tarie ca integritatea zonei euro trebuie mentinuta, deoarece plecarea Greciei ar avea efecte de contagiune asupra altor tari sudice.
Fiecare dintre aceste pozitii este consistenta pe plan intern. Insa, nu este consistent sa insisti ca o tara epuizata sa faca toate eforturile posibile pentru a atinge tintele prevazute in programul FMI/EU, in timp ce sunt alimentate anticiparile cu privire la un exit fortat.
Pentru agentii
