Cel mai lung apeduct din ţară se face printr-o investiţie de 350 de milioane de euro, de trei ori mai puţin decât paguba „băieţilor deştepţi“.
„Ardeee!" Suflul exploziei care a urmat acestui semnal a fost atât de puternic, încât cu urechile astupate şi cu gura deschisă „spectatorii" şi-au expirat fără să vrea aproape tot aerul din plămâni. Spectacolul celor trei bubuituri, care au avut loc în aceeaşi secundă, a fost, de fapt, punctul de atracţie pentru care au venit, în subteranul canalului de aducţiune săpat sub masivul Nehoiu, mai mulţi şefi din Hidroelectrica şi Hidroconstrucţia, dar şi un grup de jurnalişti din presa centrală. (Reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale n-au venit.)
De ce a meritat vizitată o galerie de aducţiune a apei din judeţul Buzău, aparţinând Hidroelectrica? Pentru că întruneşte mai multe recorduri naţionale: este cea mai mare ca lungime (aproximativ 17 kilometri), are cea mai mare cădere de apă, diferenţa de altitudine fiind de 488 de metri, iar execuţia ei a durat aproape trei decenii (lucrările au demarat în 1984) şi încă nu e gata.
Efect de stropitoare
Tot despre „subteranele" Hidro, de data aceasta ca afacere, iată ce am aflat chiar de la administratorul judiciar, avocatul Remus Borza: dacă nu existau contractele cu „băieţii deştepţi" compania putea finanţa trei astfel de lucrări. „Când va fi gata, investiţia de aici va totaliza peste 350 de milioane de euro. Or, paguba totală creată cu acele contracte bilaterale a fost de 1,1 miliarde de euro, bani cu care Hidroelectrica putea finanţa trei astfel de lucrări", ne-a declarat Borza, prezent la evenimentul de la Nehoiu.
„La o turbină hidroelectrică sunt importanţi doi parametri: căderea apei şi debitul. Spre exemplu, la Porţile de Fier nu ai cădere prea mare, sunt doar 36 de metri, dar ai un debit masiv. Aici (la Nehoiu - n.n.)
