Ca în oricare dintre domeniile în care este vorba despre reduceri de impozite şi taxe, nici sponsorizările nu duc lipsă de profitori, care încearcă să folosească această pârghie legală fie pentru a face evaziune fiscală, fie pentru a face jocuri politice sau electorale cu bani publici. O serie de O.N.G.-uri susţin că actuala lege nu este una acoperitoare şi că permite utilizarea activităţilor de mecenat şi filantropie ca paravan pentru interese meschine sau nelegale.
O portiţă de evaziune
Conform Legii sponsorizării, care este una destul de veche, având aproape zece ani vechime, contribuabilii – fie ei firme private sau companii de stat – care fac sponsorizări sau acte de mecenat beneficiază de o serie de facilităţi fiscale deloc neglijabile. Este vorba, în primul rând, despre posibilitatea de a-şi deduce o parte din impozitul pe profit datorat statului. Mai precis, legea permite contribuabililor să sponsorizeze şi stabileşte un prag de deducere din impozitul pe profit datorat, în limita a 20% din sumă, cu condiţia cumulativă de a nu depăşi 3‰ din cifra de afaceri.
De aici s-a deschis o întreagă dezbatere, în special în sectorul nonguvernamental, unde sponsorizările, făcute în mod corect, pot conta mult. “S-a vorbit destul de mult despre posibilitatea ca unele sponsorizări să fie folosite ca o portiţă de evaziune. De exemplu, conducerea unei companii îşi poate face un O.N.G.-paravan, spre care să dirijeze sponsorizări, beneficiind de deducerile fiscale aferente. Sau poate, la fel de bine, dirija sponsorizările spre un O.N.G. cu care să împartă banii respectivi. De aceea, s-a adus în discuţie necesitatea îmbunătăţirii transparenţei în acest domeniu, ca şi posibilitatea instituirii unui sistem de acordare de certificate care să ateste că o organizaţie neguvernamentală poate primi sponsorizări, adică are o activitate