Chioşcul cu democraţie s-a închis cu fanfara la cap. A intrat în insolvenţă. Creditorii şi-au pus administrator judiciar. Cioclii sprijină uşile. Liber exprimate, voturile noastre nu contează. Aritmetica a fost invalidată Majoritatea nu mai decide. Degeaba ne-am dus buluc la referendum. Suntem, în realitate, vreo 19 milioane de locuitori şi, în acte, peste 18 milioane de votanţi. Cine nu acceptă asta se duce la brutărie. Străinătatea hotărăşte peste capul nostru cine ne conduce. Şi cât ne costă onoarea de a avea stăpân. Nu mai suntem, nici măcar oficial, suverani. Avem statut de paşalâc. Plătim biruri şi primim lumină de la |nalta Poartă. La schimb, avem privilegiul de a pupa condurul.
Televizorul hrăneşte poporul. Slugile îşi freacă mâinile de bucurie. Tembelii şi ticăloşii cântă, fals, aria coabitării. Resemnaţii aşteaptă, mioritic, Jihadul aferent întoarcerii suspendatului. Revoltaţii nutresc, platonic, nădejdea unei minuni stelare. Care să se pogare asupra lor precum codul galben de furtună. Majoritatea nervoşilor spumegă-n cor pe facebook, fiindcă-i greu cu strada. Dominantă e teama. Bate la scor indignarea.
Pentru noi a decis deja, fără drept de apel, ca efect al dictatului politic şi economic extern, un grup de bizari. Nişte târşăloşi ridicoli, cu aură marţială, înveştmântaţi ca-n drumul spre sarcofag. Dacă-i analizezi în grup, îţi iese un soi de combinaţie între azilul de bătrâni şi casa de nebuni. Dar oamenii au, prin lege, statut de semizei. Sunt singurii care nu dau seamă pentru nimic şi cărora li se acceptă orice. Atunci când mişcă-n front, le scot repede securiştii “scheleţii din dulap”. Liderul lor formal e un biet psihopupu pe acte („necesitate unui suport psiho-afectiv din partea familiei şi a ONG-urilor”, conform actelor medicale), ratat profesional, scos la pensie anticipat pentru incapacitate permanentă de muncă. Şi plătit regeşte, d
