Sondajele de opinie din Statele Unite indică o luptă foarte strînsă în campania prezidenţială din noiembrie. În timp ce preşedintele Obama îi impută adversarului său republican, Mitt Romney, o proastă gestionare a politicii externe, o creştere economică prea lentă şi o rată crescută a şomajului, Romney are de cîştigat de pe urma unor aspecte mult mai importante. Dar şi opozanţii lui Obama îi reproşează acestuia eşecul implementării schimbărilor pe care le-a promis acum patru ani în politica externă. Au ei dreptate? DE ACELASI AUTOR Enigma Coreei de Nord Opțiunile Japoniei Poate Rusia să fie măreaţă? Închiderea graniţelor Americii?Obama a venit la putere cînd economia SUA, dar şi cea mondială erau în plină criză financiară, cea mai violentă de la Marea Depresiune încoace. Aşadar, deşi mandatul de preşedinte al lui Obama a venit la pachet cu două războaie în plină desfăşurare, cu ameninţări de proliferare nucleară din partea Iranului şi a Coreei de Nord şi cu o nesfîrşită problemă teroristă Al-Qaeda, în primele luni la Casa Albă preşedintele s-a concentrat asupra crizei economice. Eforturile sale nu au fost pe deplin un succes, dar preşedintele a reuşit să preîntîmpine cele mai grave consecinţe. Discursurile lui Obama din timpul campaniei prezidenţiale din 2008, dar şi din primele luni ale mandatului de preşedinte au fost foarte inspirate, atît din punct de vedere al retoricii, cît şi al obiectivelor expuse. La Praga, de exemplu, a ţinut un discurs în care şi-a exprimat clar dorinţa de a eradica ameninţarea nucleară; la Cairo, preşedintele a promis o nouă abordare a relaţiilor cu lumea musulmană, iar în discursul de la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru Pace a promis să „îndrepte istoria pe făgaşul justiţiei“. Obama avea nevoie să-şi respecte promisiunea de a stabili o nouă direcţie în politica externă, jonglînd, în acelaşi timp, cu toate bilele negre lăsa