Despre unitatea dreptei se vorbește din 1990 încoace. Despre nevoia înnoirii, așijderea.
Există un public radical, dornic să audă exclusiv mesajul anti-sistem.
Există un electorat realist, format din oameni cu bani, dornici să audă mesajul gradualist și pragmatic.
Există, în sfârșit, o tradiție politică post-decembristă care spune că niciodată stânga n-a fost dislocată de un singur partid al dreptei. Doar alianțele au avut de câștigat în fața PDSR sau PSD.
În ecuația dreptei românești intră și Noua Republică: un partid care s-a născut la firul ierbii, în răspăr cu scepticismul culturii noastre valahe. Noua Republică nu s-a născut dintr-o dizidență, nici dintr-o matrice veche. Dacă ar fi contat doar alegerile din 2012, atunci am fi optat – ca alții, poate – pentru fuziunea cu structuri pre-existente, chiar dacă moarte în registrul partidelor. Lumea dâmbovițeană e plină de forme fără fond. Născută spontan, prin agregarea de energii coagulate de mediul online, Noua Republică a coborât în stradă ca un experiment democratic real, la firul ierbii. Nu de sus în jos, ci de jos în sus.
Un rafinat comentator al vieții publice românești, dl Dan Tapalagă se întreabă “pe cine reprezintă” liderii viitoarei Alianțe de centru-dreapta. “Mă tem că, sub aceste sigle, se reprezintă, deocamdată, pe ei înșiși”. Dl Tapalagă continuă inventarierea “obstacolelor majore” ale alianței forțelor de dreapta evidențiind ceea ce consideră a fi “greșeala fundamentală a noii construcții”, si anume “alcătuirea ei de sus in jos”.
Aceste afirmații surprind cu atât mai mult cu cât ziariști apropiați de Hotnews.Ro cunosc episoade critice din istoria Noii Republici. Legitimitatea democratică se obține prin apelul la proceduri costisitoare – ca timp, ca bani, ca energie personală. De aici, o aparentă lentoare a naşterii unui partid. Transformarea unei mișcări vii, cetă