- Partea a doua a articolului Un banal necrolog al clasei politice -

Melanjul românesc al politicului, în ultima sută de ani, a reunit pe scena acestuia de la monarhia exercitată spre binele tuturor, introdusă în lumea greacă de către Alexandru cel  Mare şi devenită apoi ereditară prin diadohii şi epigonii ce l-au urmat, trecând prin răscoala celor mulţi (e drept mai rară, la noi) şi răsturnarea oligarhiilor instalate (rarisimă în România), nelipsind dictatura în forma ei ceva mai blândă de tip carlist sau în forma ei gravă, respectiv tiranică (dictatură ceauşistă fiind apreciată în mod penibil şi astăzi la noi, de către o majoritate cel puţin sexagenară, lipsită de educaţie şi cultură sau măcar de informaţie politică minimală şi de discernământ şi moralitate ori credinţă) sau republica evident cu specific românesc şi ea.

Dacă dictatura a rezultat din exercitarea puterii de către o singură persoană, în mod curios iniţial regală şi, mai apoi firesc, lipsită de educaţie şi cultură minimală, persoană al cărei act politic nu putea să fie decât unul subiectiv, până la a deveni capricios şi irelevant logicii generale, în cazul republicii populare sau socialiste (şi aici românii au excelat în a se depărta de logică, de esenţa republicii în sine), situată atât de departe de modelul platonician al cetăţii ideale în care legile nu discriminează nici un grup social, această republică a rămas ataşată ideii de falsă democraţie şi a fost condusă de către cei nemerituoşi sau de către cei ce s-au instalat prin imoralitatea revendicărilor, indiferente în raport cu performanţa şi participarea, instigând astfel prin noi criterii declarate etice sau naturale, la încălcarea legilor într-un mod inexplicabil şi deloc firesc pentru demersul civilizator european, dar atât de natural pentru ei, în pofta lor pentru putere…

Monarhia impurificată prin dictatură, republica fals dem