Sfârşitul acestei entităţi politice se leagă de înscăunarea nefericitului principe Acaţiu (Akos) Barcsay (foto).
Unul dintre cele mai fascinante episoade de istorie locală din România este legat de Banatul de Lugoj-Caransebeş. Este vorba de o formaţiune politico-administrativă, cu rol militar, care a funcţionat în cadrul Principatului Transilvaniei. Manualele de istorie trec sub tăcere episoadele legate de această formaţiune, care a funcţionat circa un secol ca o marcă de apărare a Principatului Transilvaniei în faţa primejdiei otomane, inclusiv în timpul epopeii al cărei erou a fost Mihai Viteazu.
Istoria Banatului de Lugoj-Caransebeş începe după prăbuşirea Regatului Ungariei, în urma catastrofalei înfrângeri de la Mohacs, în care otomanii au reuşit să învingă unul dintre cele mai puternice regate creştine din Europa Centrală.
În perioada tulbure care a urmat, o serie de teritorii care se aflaseră odinioară sub suzeranitatea regelui Ungariei şi-au schimbat stăpânii. Transilvania a devenit principat autonom, vasal Imperiului Otoman. Comitatul Timişoarei, care fusese un adevărat spin în coasta Imperiului Otoman în perioada în care a fost condus de personalităţi precum Iancu de Hunedoara, a fost anexat de Imperiul Otoman în 1552 şi transformat în Paşalâcul de Timişoara. Importanţa strategică a acestuia era subliniată de faptul că paşalâcul era condus de un paşă cu două tuiuri. Banatul de Severin, revendicat de-a lungul secolelor de domnii Valahiei şi stăpânit de personalităţi precum Basarab I sau de Mircea cel Bătrân, a fost dezmembrat. Partea de est, de la Orşova, a trecut sub stăpânirea domnitorilor Valahiei. Partea de vest a acestuia a fost alipită, în anul 1554, Principatului Transilvaniei. Acest teritoriu a cunoscut o organizare aparte, sub forma Banatului de Lugoj-Caransebeş.
Pământ apărat de militarii din districtele rom