Observatorii straini sau neavizati ai fenomenelor politice romanesti raman stupefiati de o realitate imposibila in alta parte: in spatiul public nu se stie clar care e Puterea si care Opozitia, care e dreapta si care stanga, destui politicieni si jurnalisti confundand, unii intentionat, identitatea si apartenenta formatiunilor politice.

Si mai dezamagitor: nicio forta politica nu-si asuma fatis puterea executiva, asa cum niciuna nu-si defineste statutul de Opozitie, desi regimul constitutional stabileste clar, pentru cei ce vor sa priceapa, rolul unora si al altora.

In aceste conditii, nu trebuie sa fii mare politolog sa intelegi ca ce se intampla in institutiile democratiei nu are a face cu politica si buna guvernare, ci cu o batalie oarba pentru intaietate, imagine, notorietate, influenta si control asupra unui popor mentinut tocmai de aceea in stare de inapoiere.

Putere / Opozitie

Nu a fost intotdeauna asa. Imediat dupa decembrie '89, elitele politice au incurajat populatia sa adere de preferinta la FSN, sa lupte pentru un trai mai bun, pentru drepturi si libertati specifice societatilor democratice, ca incet-incet aria acestora sa se restranga, culminand astazi cu saracie, subdezvoltare, cu acuzatii de politie politica.

Insa alternativa Opozitiei n-a fost niciodata interzisa categoric, ci doar obstructionata si diabolizata.

La fel evoluasera lucrurile si cu ceausismul: a venit cu eliberarea majoritatii detinutilor politici, cu oarece crestere a nivelului de trai, cu slabirea cenzurii si a supravegherii cetatenilor, ca, dupa conferinta PCR de la Mangalia, 1971, drepturile si libertatile sa fie restranse pana la explozia sociala de la Revolutie.

Sah la Executiv

Confuzia si degringolada sistemului politic actual vin din aceea ca, daca intr-o democratie clasica, Puterea o co