Cu toate ca interventia hotaratoare a puterilor coloniale in referendumul din 29 iulie n-a facut decat sa certifice politic transformarea de mai de mult a Romaniei intr-o colonie din punct de vedere economic, repercusiunile economice ale acestei interventii sunt majore. Exploatarea resurselor minerale principale ca si distributiile de energie si bancile – cu alte cuvinte, intregul rulaj al banului din economie, axa cardinala a acesteia, toate intrarile si iesirile actului productiv si comercial – au fost si au ramas detinute de capitalul strain. Nu s-a schimbat nimic sub acest aspect de fond. Dar toate discutiile si dezbaterile despre proiecte, programe si strategii, despre functiile si potentele statului, despre restructurarea politicilor guvernamentale, despre modernizarea politicilor publice, despre cerintele dinamizarii economiei si stimularii afacerilor sunt golite de continut, devin doar simple exercitii intelectuale pentru partide, forte politice, reprezentanti ai societatii civile, analisti, care vor in continuare sa pluteasca prin nori sau sa vaneze cai verzi pe pereti. Toate cerintele de natura economica, din zona fiscalitatii la cea a cursului valutar, trebuie adresate detinatorului deciziei, care a tinut sa se etaleze oficial, fara echivoc si neiertator: capitalul strain si agenturile sale (FMI, BM si CE). Si vor avea o urmare doar daca vor dori detinatorii deciziei, si nu cumva cineva din partea romana.
Romania se confrunta acum cu momente de istorie similare celor din urma cu peste jumatate de veac. Atunci, puterea coloniala a zonei – Uniunea Sovietica – a incercat sa transforme Romania intr-o anexa agricola a unui complex industrial (indiferent daca eficient sau nu) pe care il patrona, prin “planul Valev'. Acesta anula aspiratiile industriale ale Romaniei, in afara carora, la vremea industrialismului clasic, nu era de conceput nici un proiect