Batalia pentru putere care a zdruncinat Romania vara aceasta s-a dat (aproape) simultan pe doua fronturi: intern si extern.
USL a pierdut pentru ca, avand o oarecare superioritate tactica interna, dublata de avantajul loviturii prin surprindere, s-a aflat intr-o grava inferioritate strategica externa.
Articolul 11 din Constitutia Romaniei prevede la alineatul (1) ca "Statul roman se OBLIGA sa indeplineasca INTOCMAI si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte", iar la alineatul (2) ca "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul INTERN".
Intre 1993 si 2006, trei presedinti ai Romaniei, TOATE Guvernele si TOTI parlamentarii au sustinut aderarea Romaniei la NATO si UE, proclamate obiective strategice nationale. Acestea au absorbit majoritatea eforturilor diplomatice, dar au impus si transformari interne semnificative in unele sectoare.
Romania a fost cea care a solicitat, intens si puternic, integrarea in cele doua mari organizatii occidentale. Decizia a fost una 100% corecta, dar nu UE si NATO au rugat sau "presat" Romania sa li se alature, lucrurile petrecandu-se exact invers.
De la investirea Guvernului Ponta, Parlamentul a capatat in discursul oficial valente mistice, fiind definit ca "singura" expresie a suveranitatii poporului, cu tendinta evidenta a unor personaje ratacite in politica de a reduce aceasta suveranitate la o simpla problema de aritmetica - "avem majoritatea, facem ce vrem!".
Liderii USL care absolutizeaza majoritatea pe care o au in Parlament ar trebui sa stie ca in tarile democratice un Parlament este o institutie CONSTANT si CONTINUU legitima, nu o adunatura de ocazie care "face ce vrea".
Acelasi Parlament al Romaniei, ca INSTITUTIE, a ratificat aderarea la Tratatul de la Washington si, ulterior Tratatul d