In prima zi de toamna, Simion Garlea din Vitanestii Teleormanului a implinit 94 de ani. Din maldarul asta de viata, o bucata a petrecut-o pe front. S-a dus sa-si puna la bataie destinul propriu pentru destinul mai mare al Romaniei. Dar, dupa razboi, Romania n-a mai fost MARE, ci mica, dupa poftele stapanilor de atunci ai lumii. Si, culmea, tanarul nonagenar a ales sa treaca dincoace de Prut decat sa devina cetatean al sovietelor, homo sovieticus. Desi satul lui, Raspopeni, a ramas de-a pururi pe harta altei tari. Pe care n-a vizitat-o niciodata, intrucat s-a intelenit in campia manoasa si primitoare a Burnasului. A preferat sa fie pentru totdeauna ROMAN, chiar daca asta a insemnat sa nu-si mai vada vreodata parintii si neamurile. Erau vremuri eroice, vremuri pe care globalizarea de acum a Europei le trimite in ridicol, anuland jertfa atator generatii.

Chiar, lui ar trebui sa-i vorbeasca despre suveranitatea nationala alde Barroso si Gitenstein, groparii independentei si neatarnarii statelor euroatlantice. Din zilele acelea de sminteala mondiala, Simion Garlea, de profesie taRAN ROMAN, ne-a lasat un jurnal. Intr-o zi i l-am cerut sa-l citesc, dar ce sa vezi, alta minune ! Omul acesta de poveste l-a retranscris in doua exemplare (unul pentru mine si altul pentru Stefan Mitroi), l-a legat, nu inainte de a desena pe pagina din fata tricolorul neaos, si mi l-a inmanat. L-am parcurs pe nerasuflate si asa am aflat, de pilda, ca pe 13 septembrie 1944, "De dimineata apare soarele cu razele sale calduroase, fiindca de doua zile se lasase rece peste tot. In sat apar oameni care, din cauza razboiului care a trecut prin sat, fugisera in padure si satele erau mai linistite. La ora 16 am intalnit intr-o gradina trei carute, care veneau din refugiu. Erau trei femei, trei barbati, un baiat si o fetita de trei ani pe care am facut-o prietena cu o bomboana, incat a venit sing