După primele şase zile de Festival, şi după ce au fost deja prezentate 11 dintre cele 18 filme în competiţia oficială, 'Veneţia 69', apare evident faptul că una dintre temele puternice ale acestei ediţii este aceea a fundamentalismului religios, dezvoltată, cu tonuri şi modalităţi diferite, în contextul celor trei religii monoteiste.
Şi apare la fel de evident faptul că una dintre dimensiunile cele mai fascinante ale cinematografului, aceea care transformă cea de a Şaptea Artă într-o artă extraordinară, este posibilitatea de a înţelege lumea într-un mod imediat: ce se întâmplă 'acum' şi 'aici'. Şi posibilitatea de a înţelege contradicţiile lumii contemporane. 'A face filme înseamnă a te adapta acestei lumi în continuă transformare', a declarat luni la Lido regizorul francez Olivier Assayas.
Mostra numărul 69 ne-a demonstrat până acum, în prima jumătate a acestei aventuri cinematografice, că fundamentalismul poate deveni una dintre caracteristicile tuturor religiilor, inclusiv ale acelora neoficiale şi înşelătoare, după cum am văzut în filmul 'The Master' al americanului Paul Thomas Anderson, cu Joaquin Phoenix şi Philip Seymour Hoffman (doi actori fenomenali), despre America anilor '50, perioada în care a fost fondată controversata mişcare 'Scientology' a lui Ron Hubbard, care la Hollywood are mulţi adepţi (Tom Cruise şi John Travolta fiind cei mai faimoşi).
În 'The Reluctant Fundamentalist', regizoarea indiană Mira Nair evocă motivele naşterii fundamentalismului islamic post-11 septembrie 2001. Debutanta israelieană Rama Burshtein prezintă în filmul 'Fill the Void', în competiţie, un alt gen de fundamentalism religios, acela al comunităţii ultrareligioase de la Tel Aviv, comunitatea 'Haredim', bazată pe respectul faţă de reguli şi tradiţii.
Într-un alt film în competiţie, 'Paradise: Faith', regizorul austriac Ulrich
