Crin Antonescu nu a venit la serviciu nici macar in prima zi. Asta e un lucru care nu da bine deloc, dar absolut deloc, mai ales cand faima care iti umbla prin targ ar fi ca nu prea te adaptezi usor unui program de munca normal. D
in cauza somnului, din cauza lenei, nici nu mai conteaza; pana la urma niciun om nu e robot, iar placerea de a nu face nimic se stie ca este comuna tuturor fiintelor vii.
Insa una e mica placere vinovata personala, nestiuta de nimeni, si cu totul altceva este stampila publica pe care si cu ajutorul tau reusesti sa ti-o incrustezi de frunte.
Cam asta a reusit sa faca Crin Antonescu din imaginea sa prin excursia de o luna de zile la Palatul Cotroceni - si-a epuizat energia mult prea devreme. Cu toata propaganda lui Traian Basescu demonizandu-l zi si noapte, lui Antonescu ori ii scapa, ori nu intelege ca dovezile de lene si iresponsabilitate pe care le ofera gratuit chiar se vor transforma intr-o buna zi in ditamai elementele identificatoare.
Mai lipicioasa decat cine stie ce masura ineficienta adoptata, ori decat cine stie ce gafe in administrarea unei situatii la nivel national, inactivitatea lui Antonescu si placerea sa pentru timpul liber petrecut departe de lumea dezlantuita a politicii - ori cel putin imaginea acestor lucruri lipite deja de profilul public al lui Crin - il vor consuma definitiv si inainte de vreme.
De fapt, odata cu intoarcerea lui Traian Basescu la Cotroceni, indiferent de temeiurile legale, morale si democratice, soarta lui Crin Antonescu a fost oarecum stantata.
Astazi aflam ca Antonescu si-a prelungit vacanta si lasa Senatul in continuare pe mana lui Petru Filip. Nu e nicio problema doar ca astfel se lasa si pe sine prada celor mai reusite sau nu bancuri si poante. Insa aceste mistouri de colt de bloc sunt cele mai nevinovate probleme cu care are
