Îmi place Marica și pentru că, spre deosebire de alți “tricolori”, spune ce gîndește. Unii nu vor sau nu pot. În schimb, Ciprian se simte ca peștele în apă la întîlnirile cu ziariștii. Iar uneori, glumesc doar pe jumătate, parcă vorbește mai bine decît joacă! Inclusiv pe facebook, e un partener de dialog interesant, are păreri și nu se sfiește să le exprime.
Nu înseamnă însă că sînt totdeauna de acord cu el. De data asta, cînd le reproșează presei și selecționerului că pun presiune pe “națională”, chiar nu sînt. Conform lui, n-ar trebui să se întîmple așa deoarece meciul de la Tallinn, deși important, n-ar fi decisiv și pentru că “am putea recupera cu Turcia sau Olanda”! Nu-i utopică varianta că am putea recupera, dar ideal ar fi ca elevii lui Pițurcă să-i învingă pe estoni la ei acasă. Oricum am judeca, turcii și olandezii sînt mai puternici decît estonii, mai periculoși.
Și pentru că un drum lung începe cu primul pas, băieții noștri n-au voie să rateze victoria vineri seara chiar dacă obținerea ei presupune tensiune, agitație, stres. Ca unul ce evoluează în Bundesliga, Ciprian ar trebui să realizeze și să înțeleagă cum devine cazul cu stresul. Să mă scuze că-l întreb, dar ce și-ar dori el, să încaseze lunar 150.000 de euro, cît ia la Schalke, și să nu trăiască sub presiune?!
Surprinde la un tip inteligent ca Marica amănuntul că pare adesea, sau chiar e, deranjat de presă și de public, veșnic nemulțumit de ele!
Ambele “ar bate apa-n piuă”, adică ar umbla să tulbure apele, să strice atmosfera. Aici mergem pe străzi paralele și le-aș spune lui Ciprian și colegilor lui de generație că, înainte de-a avea “tricolorii” un dinte împotriva ziariștilor și a suporterilor, aceștia din urmă ar avea infinit mai multe motive să fie supărați pe fotbaliști.
Pe drept cuvînt, și dezamăgiți întrucît din cauza oamenilor din teren și de pe banca tehnică, “n