Dupa referendum cei trei protagonisti au disparut. Ponta a iesit primul din tufis, apoi ieri, Basescu. Antonescu inca se ascunde pe undeva, dar va iesi zilele astea, dupa ce a onorat cu absenta deschiderea Senatului. Aparitia lui Ponta mi s-a parut in limitele normalitatii. A avut nevoie de cel mai scurt timp pentru a se reface. Presiunea asupra lui a constat in aceea ca guvernul trebuie sa functioneze, indiferent de adversitati. In fond, din disputa aceasta el s-a scos cel mai bine, aproape intact. Si mai ales ramane cu ceva – sefia la Palatul Victoria.

Nr 2 in ordinea ruperii tacerii a fost Basescu. E plin de cicatrici, duce in spate povara a 7,4 milioane de voturi impotriva. Si-a facut ieri o aparitie plina de contradictii, minciuni, jumatati de adevaruri si lucruri trecute sub tacere. Omul are scoala vietii. Indiscutabil, stie sa le invarta. S-a dus prima data la diplomati ca dumnealor, prin fisa postului, trebuie sa aplaude si sa faca reverente. Asta, dupa huiduielile oferite de indignati la Primarie si biserica. Fireste, Basescu a trimis de la microfon amenintari, asta ii e firea. Dar si ca sa afle cei de fata ca are are situatia sub control. Ca actor i-as da nota 7. A avut momente bune si proaste. E extrem de putin credibil si am avut impresia, tot timpul cat a tinut discursul, ca nu crede nimic din ce spune.

Ultimul. Incercarea de a-l suspenda Basescu a fost o idee proasta, cum am scris aici pe blog in iunie. Antonescu&Co au dat impresia ca sunt niste amatori depasiti de evenimente pe care ei insisi le-au declansat. Antonescu e banuit de unii gazetari si comentatori ca si-a dorit sa se instaleze la Cotroceni inca din acest an. Asadar, el e marele perdant, chiar candidatul, pentru ca a vrut postul lui Basescu. A personalizat aceasta criza politica prea tare, sperand cumva sa capitalizeze electoral. Radicalismul, vehementa au venit din aceea ca i