Ştefan Vlaston a scris despre cei 10 milioane care nu au venit la referendum, prezumând că voinţa lor politică:
a) s-a manifestat prin absenteism;
b) s-ar putea manifesta din nou la parlamentare, de data asta prin vot.
Cristian Diaconescu a atins şi el acest subiect în termeni asemănători. El a fost menţionat şi de Dan Andronic.
La mijloc se află o confuzie nefericită şi dătătoare de speranţe false.
În mod evident printre cei 10 milioane care au absentat de la referendum există persoane care au boicotat, susţinându-l conştient pe Traian Băsescu, dar ponderea lor este mai mică decât se crede.
Voi începe cu o observaţie generală. Un sub-grup al absenţilor de la referendum sunt românii plecaţi în străinătate dar care se află pe listele electorale – între 2 şi 3 milioane de persoane. Gradul maxim de participare la vot al diasporei a fost înregistrat la turul doi al alegerilor din 2009, când au votat 150 de mii dintre ei. În mod evident câteva zeci de mii de români aflaţi în străinătate au boicotat activ referendumul de pe 29 iulie, dar cel puţin 1,8 milioane şi cel mult 2,8 milioane n-au mai votat niciodată din momentul în care au părăsit România.
Iar acum să discutăm problema constructiv. Există trei mijloace prin care putem să determinăm câţi oameni au boicotat activ referendumul.
1. Auto-identificare post-referendum: 1,5 milioane au boicotat, 8,5 milioane au absentat fără să intenţioneze ca prin aceasta să-l susţină pe Traian Băsescu
IRES identifică într-un sondaj efectuat imediat după referendum motivaţiile celor care spun că au absentat:
39% au indicat dezinteresul total pentru politică (“nu consider că are sens” şi “nu mă interesează rezultatul”)
20% au afirmat că au absentat pentru ca referendumul să nu fie validat
34% au enunţat motive punctuale, neclare din punct de vedere politic (“eram plecat
