* În basme, dovleacul se transformă în caleaşca Cenuşăresei. În farfurie, îl face împărat pe cel care-l mănâncă! *
Cea mai frumoasă poveste despre provenienţa dovleacului le aparţine dogonilor, membrii unui trib african, care spun că el creştea pe marginea Căii Lactee, de unde seminţele lui s-au scuturat pe pământ. În Evul Mediu, alchimiştii îi acordau şi ei puteri "divine”, încercând să obţină cu ajutorul lui aur în laborator. În popor, "aurul” dovleacului constă mai degrabă în faptul că era mâncarea săracului, săturând o familie întreagă, cu dimensiunile lui pantagruelice. (În Cartea Recordurilor conduce azi un dovleac de 821 de kilograme!) Frate bun cu pepenele galben şi roşu, dovleacului nu i se acordă însă atenţia cuvenită, atunci când e vorba de sănătate, deşi puterile lui de vindecare sunt unice, mai ales prin conţinutul mare de caroten.
Comori
Miezul galben-portocaliu al dovleacului conţine 9,9% de glucide, vitaminele ?, ?1, ?2, ??, potasiu, calciu, magneziu şi fier. Dar lista continuă:
* Vitamina E din pulpă şi din seminţe previne îmbătrânirea, apariţia ridurilor, pigmentaţiei nedorite, de asemenea, şi dereglările în sistemul reproductiv, îmbunătăţeşte circulaţia periferică. Iar în organismul femeilor diminuează efectele sindromului premenstrual.
* Acidul linoleic din seminţe sau din uleiul de dovleac întăreşte membranele celulelor, acţionează asupra proceselor intracelulare, reglează formula sângelui. Are o importanţă imensă în dezvoltarea creierului fătului pe toată perioada de sarcină, precum şi în activitatea cerebrală a adulţilor.
* Vitamina T, rar întâlnită în alte plante, ajută femeile ce nu pot să rămână însărcinate din cauza greutăţii corporale. Vitamina T favorizează digestia alimentelor grele, nesănătoase, şi previne depunerea de grăsime.
* Fosforul acţionează a