Vă introducem azi într-o lume ascunsă, departe de aglomeraţia şi furia urbană: cea a proprietarilor de cai! O pasiune care a dispărut complet în vremea comuniştilor reînvie astăzi. Şi e una dintre puţinele afaceri de nişă care prind aripi - în ciuda crizei economice. Fiindcă românii cumpără cai. Mai ales pentru copii - care învaţă că sportul nobil nu înseamnă doar trap sau galop în şa, ci foarte multă responsabilitate
La 13 ani, Daria invata sa se tina elegant in sa. Si din urma, vine si micuta Rozi la trap cu Fulgerica! La 16 ani, Sya era pasionat de enduro. Tatal sau l-a convins ca e mai intelept sa incalece un cal decat un motor. Nu-i pare rau si, daca n-ar fi conditia cu notele bune la scoala, si-ar pune cortul aici, in curte si n-ar mai pleca. Mai ales ca, din cand in cand, are ocazia sa incalece si caii lui nea Nelu, cum e "Sieger - invingatorul" - acest frizian, adus din Olanda.
Sunt din ce in ce mai multi parinti care isi permit luxul de a cumpara un cal pentru copilul lor. Cateodata, chiar si doi!
Un pinto belgian, pe nume Amir. Inca nu-l stapaneste ca pe Fulgerica, dar ambii cai sunt responsabilitatea ei. Asa ca, dupa lectia din manej, urmeaza plimbarea prin padure cu Amir.
La 10 ani, Rozi nici nu ajunge sa desfaca saua. Pe amandoi ii iubeste. Rozi e calareata de 3 ani si dintre toate chestiile pe care le-a incercat la viata ei, dans, engleza, pian si chitara, asta-i place cel mai mult, a fost si la un concurs.
In jurul capitalei - puzderie de centre de echitatie. Si daca pana nu de mult lectiile cu ora si inchirierile cailor pentru filme, reclame sau evenimente erau singurele surse de castig, azi alta afacere se dezvolta: fiindca - dupa model occidental, romanii isi doresc propriul cal - numai in Bucuresti sunt cateva sute de proprietari.
La pretul de import, mai adauga educatia pe care i-o da el calului si dupa ce il inv