Bietul Radu F.Alexandru stătea in spatele unuia dintre capetele conducerii colective şi prin rotaţie a nou născutei Românii drepte şi părea că se străduieşte să înghită şi el broasca pe care o consumă pe rînd pedeliştii, de la Ioan Oltean încoace. Capul vorbitor aparţinea lui Aurelian Pavelescu, avocatul care a lipit PNŢCD-ul – ce a mai rămas din el! – de această Românie a pagubelor de dreapta şi a debranşaţilor de la buget, cărora le-a rămas mică diagonala legionară din adolescenţă. Radu F. avea aerul că face figuraţie într-o piesă proastă de Everac. Se străduia să zîmbească telegenic, dar parcă era bîntuit de crampele premoniţiei unei bătăi cu roşii, ouă stricate şi peturi cu bere răsuflată, în locul aplauzelor de la sfîrşit. Căci capul vorbitor cu care s-a pricopsit PDL-ul, în încercarea de a-şi şterge şi numele după ce şi-a schimbat culoarea, va aduce alianţei, în cel mai bun caz, voturile procurorilor care bîntuie pe la ţară şi al căror avocat a devenit acest Pavelescu, din partea unui PNŢCD eşuat.

Ce coşmar postum pe Ion Mihalache, apărătorul ţăranilor, şi pe martirizatul Maniu să-şi vadă partidul încăput pe mîna unui avocat al procurorilor care-i sperie pe ţărani cu Biblia în mînă! Ce umilinţă ucigătoare a doua oară pe mîndrul senior Coposu ca partidul său, din care n-a mai rămas decît un nume care ar fi meritat o soartă mai bună, să fie condus de unul care se face că uită că a fost batjocorit în public de groparul PNŢCD-ului!

Să te înhami la atelajul celui care ţi-a zis Ăla Mic cu Capu’ Mare, ca să arate că nu-şi oboseşte memoria cu numele tău, nu e un compromis politic, cum vrea să dea de înţeles acest Pavelescu de viitoare tristă amintire pentru ţărănişti, ci o ireparabilă compromitere.

Vezi şi catavencii.ro

Bietul Radu F.Alexandru stătea in spatele unuia dintre capetele conducerii colective şi prin rotaţie a nou născutei Românii