Despre Marius Iordachioaia am mai vorbit, chiar daca in treacat. I-am mai citat din poeme chiar in rubrica de fata, fiind printre putinii (daca nu chiar singurul) care am mentionat acest poet intr-un cotidian. Era si greu sa fie remarcat de cineva. Nu publica prin reviste literare de profil, nu cauta notorietatea prin cenacluri si concursuri, iar volumul de poeme publicat nu de mult (mai degraba fiind "somat", decat dorind acest lucru) nu a beneficiat nici de o promovare pe masura, nici de atentia criticilor (este vorba de "Jurnal de tresariri", Editura Theosis, Oradea, 2011). Asta pentru ca Marius Iordachioaia nu cauta (si nu-si asuma) gingasul si nobilul statut de poet. Nu scrie poezie de dragul poeziei si nici ca sa uimeasca prin maiestria cu care croseteaza, din firul cuvintelor, nemuritoare metafore. Marius Iordachioaia isi doreste sa vorbeasca celor din jur (dar mai cu seama tinerilor) despre Hristos: Mantuitorul, Vindecatorul, Iubitorul nostru Stapan. Nu-si propune a exulta virtutile crestinismului si fecundele intalniri ale culturii cu Scriptura. El vine sa le faca celor de azi (de pe strada, din scoala, de aiurea) un pic de cunostinta cu cel pe care-L numeste cu duiosie ca fiind "Prietenul pacatosilor"... La inceput a fost un blog, "oameni si demoni". L-am descoperit intamplator, dorind sa dau de urma unei poezii, "metanie", care imi sfredelise, delicat si contrariant, inima. La vremea aceea nu era nici un detaliu despre autorul poeziilor gazduite acolo. Apoi, mi-a ascultat Domnul rugaciunea si am ajuns sa aflu cine e si sa-l cunosc pe Marius Iordachioaia - un om in floarea varstei din Piatra Neamt si, mai ales, de pe la Pangarati, manastirea in care isi pleaca des genunchii sub epitrahilul duhovnicului sau. Si l-am adus apoi in Iasi, chiar la Serile Talpalari pe care le-am reluat acum doua zile (dar care vor continua, saptamanal, in fiecare marti, de la ore