S-ar cuveni să-i dăm dreptate lui Cristi Chivu că estonii (nu se numesc estonieni, vezi DEX, pagina 349) au fost mai slabi decît ne-am așteptat. S-a petrecut așa din măcar două motive. Pentru că în lotul lui Ruutli nu figura nici un fotbalist de superclasă în stare să încline balanța de unul singur, dar și pentru că elevii lui Pițurcă au primit misiunea să le blocheze pe gazde și, spre lauda lor, au îndeplinit ce li s-a cerut.
Chiar dacă au rămas adesea datori în prima repriză, cînd au prelungit exagerat tatonările, “tricolorii” au avut atitudine la Tallinn. S-au implicat, s-au bătut. Reconstituiți cum, împingînd presingul pînă în careul lui Pareiko, ba și cu toate liniile, băieții noștri i-au silit pe estoni să paseze mereu înapoi, de multe ori cu propriul portar! Astfel, le-au răpit orice șansă de ripostă unor adversari care, în ciuda terenului propriu, și-au creat în 90 de minute doar o jumătate de ocazie de gol. Iar cînd o echipă, indiferent care, izbutește să aplice întocmai indicațiile băncii tehnice, merită felicitări componenții ei, dar și, înaintea jucătorilor, omul de pe bancă. Cu precădere acesta, adică Pițurcă.
Lăsînd deoparte criticile privind selecția, observații invariabil discutabile, meciul i-a scos în evidență pe Mățel, pe Torje și pe Marica, ultimii cu cîte un gol și un assist fiecare, lîngă care s-au remarcat, opinia mea, Chiricheș, Bourceanu și Grozav. Deși e prematur să-l comparăm cu inconfundabilul Dan Petrescu, fundașul Astrei, promovat curajos, a dovedit calități deosebite. În ideea că a recuperat rapid după o indisponibilitate de durată, Mățel pare capabil să rezolve problema unui post care a produs în vremea din urmă numai bătăi de cap.
La rîndu-le, rezerve la Granada și, respectiv, la Schalke, Torje și Marica au înțeles, băieți deștepți, că preliminariile CM le oferă prilejul ideal de a deveni titulari la cluburi. În co
