De acum s-a zis cu tremuratul. Celulele isi primisera doza necesara de alcool. Alcoolul alungase toxinele din organism. De acum pictorul era un alt om. Initial n-am inteles de ce se muta Val. Copoul mi se parea un loc ideal pentru cineva care se apuca de literatura. Criticul mi-a taiat insa din elan, explicandu-mi in amanunt, care sunt avantajele si mai ales dezavantajele apartamentului in care locuia. Geamurile vibrau la trecerea tramvaielor. Uneori, nu numai geamurile, ci si peretii. Iar el, trecand prin cutremurul din '77, traia intr-un stres continuu. Apartamentul mai avea si alte hibe. Grinzile si stalpii de beton nu erau bine tencuiti, astfel ca iarna peretii prindeau igrasie. Mucegaiul staruia si vara in camera amplasata inspre nord, pe care Val Condurache n-o mai folosea. In afara de aceasta, mi-a spus Val, apartamentul mai aduce si ghinion. Dupa ce a schitat aceasta descriere sumara a locuintei sale, Val m-a intrebat daca vreau sa ma mai mut sau nu in locul lui. Descrierea nu m-a inspaimantat. Stateam in Mircea, un cartier murdar, supraaglomerat, cu blocuri lipite unele de altele, astfel ca o locuinta in Copou mi se parea raiul pe pamant. Eram decis sa ma mut cu orice pret. Dupa ce a insirat inca o data hibele apartamentului pe care urma sa-l elibereze, Val Condurache m-a invitat la el acasa. Descinderea la fata locului nu m-a facut sa dau indarat. Apartamentul arata rau, camera din nord fiind acoperita pe trei sferturi de un strat gros de igrasie. "Nu-i nimic, i-am spus, am sa razuiesc tencuiala pana la caramida si am sa izolez peretii si tavanul cu smoala si carton..." "Stii ce munca inseamna asta?" "Stiu", i-am zis. "Te sfatuiesc, a conchis Val, conducandu-ma spre usa, sa te gandesti cateva zile, apoi sa-mi dai raspuns..." Dupa nici doua zile, l-am sunat din nou: raspunsul meu era acelasi: da, ma mut. In fine, primind cheile de la Val, o perioada de timp