În Teleormanul lui Dragnea, s-a votat în câteva ore mai ceva ca la jocul de loto.
Oamenii mai tineri, care atunci când au făcut cunoştinţă cu politica l-au găsit în vârful puterii pe Victor Ponta, nu ştiu probabil că puşcăriabilii au fost întotdeauna protejaţi în formaţiunea dumnealui. Carnetul de membru PDSR (actualmente, PSD) îţi conferea, pe vremuri, o imunitate mai sigură şi mai solidă decât orice funcţie publică. În România lui Ion Iliescu, adeziunea la partidul-stat însemna, pentru mulţi, rezolvarea problemelor penale. Niciun procuror nu cuteza să se atingă, fie şi cu o filă dintr-un dosar, de vreun „baron" local. Darămite de barosanii de la centru!
Au trecut anii şi, în 1997, Iliescu şi ai lui au avut pentru prima dată de-a face cu braţul lung al legii. Se întâmpla sub noul regim al Convenţiei Democrate care dăduse undă verde luptei anticorupţie. Una dintre cele mai răsunătoare anchete a fost cea declanşată în cazul deputatului PDSR Gabriel Bivolaru, acuzat de un „tun" de 2.000 de miliarde de lei vechi. În ziua în care acesta era chemat la Parchet, în faţa instituţiei s-a prezentat, în semn de solidaritate, o delegaţie a partidului, în frunte cu Năstase, Mitrea şi acum uitatul DIP (Dan Ioan Popescu). Inutil să mai amintim că, între timp, tustrei au ajuns să dea cu subsemnatul în calitate de inculpaţi.
Exemplul n-a rămas, din păcate, singular. În 2011, a fost preluat de junii Ponta, Şova şi Corlăţean, liderii opoziţiei de ieri şi ai guvernării de azi. Dumnealor s-au deplasat până la Piteşti ca să facă „zid" în jurul lui Constantin Nicolescu, preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, arestat preventiv pentru nişte licitaţii măsluite. Argumentele, ca şi altădată, porneau de la aceeaşi idee fixă: acuzaţiile sunt fabricate, iar întregul dosar nu-i decât rezultatul unei răfuieli politice. Nicio vorbă despre probe sau despre fapte.
Istori
