Cicoarea, denumita stiintific Cichorium intybus, care la noi creste si pe marginea drumului, este cunoscuta inca din antichitate ca leac pentru ficat si pentru digestie, dar si ca remediu puternic impotriva otravurilor.
Este o planta inalta, supla, aproape lipsita de frunze, cu flori albastre, inconfundabile, care infloresc de primavera pana toamna tarziu, la prima ninsoare, pentru ca dezvolta in pamant o radacina puternica, adevarata farmacie care acum, toamna, este bogata in substante nutritive si vindecatoare.
Astfel, radacina, care de obicei se recolteaza in octombrie, este plina de vitaminele A, B, C, E si K, dar si de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc si magneziu.
Are in compozitia ei si inulina, o substanta care scade riscul aparitiei cancerului de colon si mentine oasele sanatoase.
In scop terapeutic, cicoarea se administreaza sub forma de pulbere, tinctura si infuzie. Pulberea se obtine din radacina de cicoare bine uscata si maruntita care se macina in rasnita de cafea. Din pulberea obtinuta se ia cate o lingurita de doua-trei ori pe zi, in caz de raceli si alte infectii.
Tinctura se poate achizitiona de la plafar sau magazinele de produse naturiste, dar se poate prepara foarte simplu si acasa. Peste 20 de linguri de pulbere de radacina, puse intr-un borcan cu capac, se toarna alcool alimentar de 50 de grade sau votca, amestecand continuu.
Cand toata cantitatea de pulbere a fost acoperita, si deasupra are un strat de alcool de doua degete, borcanul se inchide ermetic si continutul se lasa la macerat timp de 12 zile, dupa care se strecoara si se depoziteaza in sticlute mici, de culoare inchisa. Se pastreaza la rece timp de doi ani de la data recoltarii radacinei.
Se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de pana la trei luni.
Infuzia, un toni
