In discursul de acum cateva zile al presedintelui Barack Obama la Conventia Partidului Democrat (din SUA ca in Romania nu mai e) fraza ce rezuma filozofia democratilor este: "In inima temeliei natiunii noastre, in esenta democratiei noastre e cetatenia.' Aviz celor 7,4 milioane de cetateni care nu mai stiu unde e temelia si unde e esenta democratiei din Romania. Problema care ramane este nu doar aceea a consecintelor grave ale atacurilor guvernarii Basescu la adresa sistemelor de educatie, sanatate si pensii si a industriei nationale. Ascensiunea pana la culmi inimaginabile a mercantilismului politicii este un rezultat evident al pragmatismului pe care l-au laudat lingaii nationali ai lui Traian Basescu si cu care s-a laudat el insusi. Ca o consecinta a acestui rezultat e problema cu care am ramas: marginalizarea spiritului civic si a cetateniei insasi. Culmea demagogiei e ca tocmai cei vinovati de aceasta problema vor sa se afirme sub stindardul unei "Forte Civice'.

In realitate, ceea ce am trait efectiv in miezul asa-zisei reforme a statului s-a aflat tocmai afacerismul si interesul personal. Statul a fost sistematic si amarnic pagubit. Tocmai citeam despre 1 miliard de Euro pierdut de stat la Fondul Proprietatea, unde strainii controleaza acum peste 50% sau un alt miliard de Euro pierdut la Hidroelectrica. Doua din sute sau poate mii de alte situatii de acest fel.

Diferenta dintre pragmatic si practic cum spunea Niculae Bellu este ca aceea "dintre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie'. Ceea ce este acum (inca) e inertia daunatoare a starilor de lucru generate de subordonarea unor institutii ale statului in folosul politic si personal al presedintelui. Ceea ce ar trebui sa fie e ratiunea practica, libera de afacerismul din politica, manifestare a vointei rationale a cetatenilor. Vointa s-a manifestat. Insa rezultatul democratic al acesteia nu