Nu există prilej de bucurie care să nu poată fi stricat de o minte luminată sau un organizator priceput. Perpetuu surprinşi, ba că nu vin suporterii la meciuri importante, ba că sosesc prea mulţi la partide modeste, conducătorii Federaţiei Române de Fotbal au reuşit să ofere o probă bună de treabă făcută prost.
Partida cu Andorra le-a dat celor de la FRF şansa unui lung şir de decizii eronate în relaţia cu suporterii pe care pretind că încearcă să-i readucă pe stadioane. În primă fază s-a decis deschiderea doar a unui singur inel al Naţional Arena şi vânzarea biletelor doar online, urmând ca la casele din jurul stadionului acestea să fie comercializate doar cu 48 de ore înaintea partidei. Văzând că cererea este foarte mare, s-a suplimentat numărul biletelor cu doar 3.700, cealaltă jumătate a stadionului rămânând în continuare închisă. Cu 50 de minute înainte de startul partidei s-a decis ca suporterii fără bilet (nu mai existau la case) să fie lăsaţi să intre, fără ca decizia să fie comunicată imediat tuturor forţelor de ordine, ceea ce a creat haos la multe din intrările în stadion.
Aşa pot fi prezentate lucrurile la modul general, dar pot exista şi abordări personale.
Dacă vrei să îţi scoţi familia la un meci de fotbal ar fi bine să te gândeşti de două ori. Nu există bună intenţie care să nu fie pedepsită. Dacă îţi cumperi bilete la peluză, din lipsă de lichidităţi sau pentru că altceva nu ai mai găsit, dis-tracţia e asigurată, dar nu în sensul pe care îl doreşti. Ajuns la stadion cu 50 de minute înaintea startului partidei constaţi că ai dat banii de pomană pe bilet, în condiţiile în care "cineva" a lăsat intrarea liberă, iar cozile din faţa turnicheţilor băteau lejer rândurile la carne din urmă cu 25 de ani. Decizia cu intrarea liberă a lovit în ambele tabere, plătitori şi neplătitori: primii nu se puteau descurca în înghesuiala provocată şi
