Evident, Parisul nu se reduce, nici pe departe, la consum. Nu-mi voi permite, în cele ce urmează, să… caracterizez în vreun fel Parisul: îmi dau seama că mă depăşeşte. Ci doar să semnalez mici accente consumiste întîlnite în scurta-mi incursiune pariziană.
Indiscutabil – şi deja un loc comun – că rafinamentul e una dintre trăsăturile consumului parizian. Orice ţi se oferă, de la o clătită la un platou cu stridii, are stil. Şi oricine ţi-l oferă se străduieşte să o facă într-un mod cît mai profesionist.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuDe pildă, personalul hotelului la care stăm: membrii staff-ului de aici fac eforturi, vizibile, ca ai lor clienţi să fie mulţumiţi. Hotelul nu e extraordinar, dar noua directoare încearcă să facă din „ograda“ ei una altfel decît celelalte. A avut ea o găselniţă – sînt sigură că departe de a fi unică: un open bar deschis toată ziua, în holul hotelului, cu gustări, cafea şi ceai. Pentru ca atunci cînd clienţii hotelului sosesc, obosiţi şi posibil înfometaţi, din peregrinările lor turistice, să se poată aşeza într-un loc plăcut şi să-şi refacă forţele.
Gustările nu sînt cine ştie ce, dar sînt multe şi frumos aranjate, iar ceaiul şi cafeaua sînt bune. Aranjamentul şi intenţia contează: la fel, la micul dejun, care obişnuit se desfăşoară într-o sală destul de mică, personalul s-a străduit să asorteze coloristic locul: dungile roz, galbene şi verzi (în culori gen bezea sau marker) de pe şervetele prezente pe mese sînt asortate cu un trandafir fals, aflat într-un bol cu nisip fals. Iar în mijlocul peretelui, deasupra locului unde se pun untul şi cerealele, designerii au lăsat o piatră mare, pur şi simplu. Nu pot spune că dă rău…
În alte locuri, mai specializate, preocuparea pentru mica perfecţiune şi pentru binele clientului e mai vădită. La Le P
