Vechiul oraş este atestat încă de pe vremea Cruciadelor.
Bocşa este un oraş din Banat cunoscut ca oraş industrial, dar şi ca o zonă turistică. La Bocşa era prelucrat metalul în furnale înaintea înfiinţării uzinelor STEG din Reşiţa. Bocşa a fost singura localitate din România înainte de 1989, în afara Bucureştiului, care avea patru gări. Puţini turişti vin în această zonă pentru a se reface, deşi specialiştii spun că datorită pădurilor si curenţilor specifici există un aer ozonat benefic pentru refacerea stării de sănătate.
Bocşa, oraş industrial
Bocşa a fost locuită din antichitate. Pe actuala vatră a oraşului au fost găsite vestigii ale culturii Coţofeni, din anii 1.800-1.600 î.Chr. Existenţa localităţii Bocşa a fost menţionată în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caraş referitor la zeciuiala papală. Un alt document, în anul 1534, a atestat cetatea Bocşa sub denumirea de ex-castro Bochzsa şi în anul 1607 a fost menţionată stăpânirea turcească asupra cetăţii Bocşei. Localitatea a ajuns sub stăpânire Habsburgică, împreună cu restul Banatului. În documentele administrative, la Bocşa Română, în 1717 existau 82 de case, iar la Vasiova, 32. Un an mai târziu, la Bocşa au ajuns primele familii de mineri şi topitori din Boemia. La Dognecea a fost construit un cuptor înalt, de topit cupru şi o forjă, iar la Bocşa, un furnal pentru topirea fierului.
Consilierul baron von Rebentisch a informat, în 1722, Cancelaria Aulică din Viena că numai în districtul Bocşa, cu minereurile identificate de le, pot funcţiona 10 furnale. Dar inundaţiile din acelaşi an au determinat mutarea uzinelor din Bocşa pe un alt amplasament, numit Neu Werk. Au fost aduşi alţi colonişti care au întemeiat Bocşa Montană. Războiul ruso-turc, din 1737, a dus la devastarea instalaţiilor de pe Valea Bârzavei şi la depopularea întregii zone. Dar activ
