- Cultural - nr. 178 / 13 Septembrie, 2012 Miscarile sociale si politice din anul 1848, in plan european, au atins si Imperiul Habsburgic. In urma obtuzitatii de viziune a conducatorilor unguri, in frunte cu Kossuth Lajos, care credeau ca a sosit momentul constituirii himericei Ungarii mari si a dizolvarii tuturor celorlalte popoare si nationalitati in masa "poporului ales” maghiar, in Transilvania s-a ajuns la un veritabil razboi civil, in urma caruia au fost ucisi peste 40.000 de tarani romani, au fost distruse aproximativ 300 de sate romanesti, au fost distruse nenumarate biserici ortodoxe, iar slujitorii acestora au fost exterminati. Armatele generalului Bem au vandalizat intreg Ardealul, cu exceptia tinutului Muntilor Apuseni. In acele luni atat de dificile pentru destinul neamului, tanarul cancelist de la Targu-Mures, in varsta de numai 24 de ani, Avram Iancu, impreuna cu tribunii sai si cu locuitorii acestei adevarate cetati inexpugnabile au opus o rezistenta indarjita, pana cand pacificarea Transilvaniei va fi transata de interventia armatelor tariste. Generalul Luders a firmat ca, in Ardeal, a intalnit un singur veritabil general, iar acesta a fost Avram Iancu. Curtea vieneza a inselat indreptatitele sperante ale romanilor, care isi salvasera nu doar existenta ca neam, ci – totodata – si imperiul. Lui Avram Iancu i-a fost dat, inspre sfarsitul scurtei si chinuitei sale vieti, sa asiste la rusinoasa intelegere intre inamicii de la 1848, prin instaurarea dualismului austro-ungar si prin aparitia imperiului bicefal, in care nationalitatile si – in primul rand – romanii au fost supusi unui crunt proces de deznationalizare. Inca din timpul vietii, Avram Iancu a intrat in legenda. Cinstirea lui s-a facut prin lirica populara sau prin creatii culte, dar si prin comemorari organizate anual. Desi s-a nascut la Vidra de Sus, Avram Iancu a cerut sa isi gaseasca odihna