Pe o piaţă de profil invadată de “chinezisme”, este aproape de neînţeles cum una dintre cele mai vechi fabrici timişorene, Fabrica de Ciorapi, şi-a închis definitiv porţile. Privatizată prin metoda MEBO, cu acţiuni distribuite angajaţilor, fabrica a intrat în ultimii ani pe o pantă descendentă, în 2009 fiind deschisă procedura insolvenţei, printr-o decizie a Tribunalului Timiş. Acum, pe locul fostei fabrici se pregăteşte deschiderea unui supermarket, iar locul a devenit unul “de pelerinaj” pentru hoţii de fier vechi, care distrug tot cea a mai rămas din patrimoniul fostei unităţi.
“Îngroparea” unei tradiţii de 100 de ani
Statutul de unitate industrială cu tradiţie al fostei Fabrici de Ciorapi Timişoara nu este formal. În 2008 fabrica ar fi trebuit să sărbătorească 100 de ani de la înfiinţare. Ciorapi Timişoara a fost înfiinţată în 1908, ca sucursală a fabricii Elso Gyulai Kottot es Szovott R.T., din Gyula, care la acea dată era cea mai mare unitate de profil din Europa de Est. După anii Primului Război Mondial, în 1921, fabrica a fost preluată de către o firmă din Bucureşti, denumirea fabricii devenind Standard – Prima Fabrică de Ciorapi din Timişoara. În 1926 fabrica avea deja opt ateliere de tricotat ciorapi. În 1949 a fost expropriată, conform legii naţionalizării, şi transformată în Fabrica Ocsko Terezaia.
În 1990 firma a luat-o pe un alt drum, ce părea promiţător. Privatizată prin metoda MEBO, cu acţiuni distribuite angajaţilor, societatea, devenită Ciorapi Cifa S.A., avea un avantaj mare pentru că, spunea fosta conducere, funcţionează în acelaşi perimetru productiv şi administrativ, nefiind afectată de niciun proces de divizare sau agregare cu alţi agenţi economici. Soluţia aleasă părea a fi bună pentru că pe parcursul anilor 1991 - 1992 societatea şi-a diversificat activitatea. Din 1995, de când societatea a benef