Am contaminat Parlamentul European cu balacareala din politica romaneasca, aceasta a fost una dintre principalele concluzii ale dezbaterii de miercuri in privinta Romaniei.
Sa nu ne supraestimam! Faptul ca dezbaterile din forul european sunt in general destul de plate, nu inseamna ca el este populat de virgine si calugari pe care i-am invatat noi acum ce inseamna o confruntare aprinsa.
Palamentul european a auzit si lucruri mai rele decat cele rostite miercuri, de exemplu atunci cand Silvio Berlusconi il facea pe Martin Schultz nazist. Asa ca nu suntem nici campioni si nici originali la acest capitol. Si sa nu ne imaginam ca grupurile parlamentare din PE traiau in deplina armonie pana sa-i dezbine criza romaneasca.
Asta nu inseamna ca prestatia romaneasca in PE a fost una onorabila. De fapt, politicenii romani nu au exportat circul, ci au dat o reprezentatie edificatoare pentru ceea ce miercuri un parlamentar olandez numea o tara bananiera cel putin din punct de vedere politic.
Sigur ca multe dintre interventii au fost destul de virulente si hotarate. Au spus lucruri grele si Graham Watson la adresa lui Traian Basescu si Manfred Weber la adresa lui Victor Ponta. Dar ele au fost pe fondul problemei, chestiuni de principiu, formulate pe un ton belicos, dar decent, chiar respectuos si fata de oponent si fata de forul in care se purta discutia.
Am asistat la un duel. Cand au intrat in scena romanii sabiile au devenit ghioage. Chestiunea a incetat sa mai fie politica, a devenit personala. Fie ca vorbim de atacul la sacoul d-nei Reding, fie ca vorbim de tonuri incarcate, de discursuri tipate si de precipitari provinciale, toate au devenit componetele unei prestatii in mare masura isteria penibila si tocmai de aceea pe placul Antenei 3.
Sunt convins ca in mare parte din timp europarlamentarii romani s-a
