În timp ce Polonia, Cehia şi Ungaria sunt date drept exemple privind modul în care statul a reuşit să-şi dezvolte companiile prin listarea la bursă, România nu a reuşit în ultimii 17 ani să producă niciun exemplu de privatizare de succes prin intermediul pieţei de capital. Oltchim este listată din 1997 şi ar fi putut să devină un model de urmat, la fel ca CEZ (Cehia), KGHM şi PNK Orlen (Polonia) sau Mol şi Richter (Ungaria), însă a ajuns la un pas de lichidare.
Bursa, Fondul Proprietatea şi brokerii încearcă de ani de zile să convingă statul că privatizările prin intermediul pieţei de capital sunt cea mai bună soluţie de eficientizare şi transparentizare a companiilor de stat. Paradoxal însă, unele dintre companiile de stat listate pe bursă sunt într-o situaţie chiar mai proastă decât cele nelistate, un exemplu negativ fiind combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), care a ajuns într-o situaţie dezastruoasă, iar statul încearcă să-l vândă acum cu orice preţ numai să mai salveze ceva.
Nici Transelectrica Bucureşti (TEL), companie listată în 2006, nu a reuşit să devină mai eficientă şi mai valoroasă în urma venirii pe bursă, în timp ce Oil Terminal (OIL) a fost prăduită în ultimii ani fără ca faptul că este listată la prima categorie a bursei să împiedice cumva lucrul acesta.
În comparaţie, Polonia, Cehia şi Ungaria şi-au transformat companiile de stat în campioni regionali, folosind avantajele pe care le conferă listarea la bursă. Aceste ţări au vândut pachete mari de acţiuni în companiile pe care le deţineau, păstrând doar 25-50% pentru control. Au reuşit astfel să atragă banii necesari pentru dezvoltarea lor şi să finanţeze extinderea în regiune. În schimb, statul român, care are participaţii mult mai mari în companiile sale listate, nu a reuşit să facă nimic. Iar asta se datorează şi faptului că guvernanţii au nesocotit mereu pia
