- Social - nr. 178 / 13 Septembrie, 2012 DRP si DR sunt formulele amicale sub care este cunoscut Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai importanti scriitori romani contemporani, prozator, dramaturg si eseist de exceptie. Intalnirea Nationalului targumuresean cu DRP s-a produs in 1969, cand scriitorul (care debutase in ziarul "Crisana” din Oradea in 1953, iar in volum in 1954) era considerat deja un prozator de prima marime (cu vreo 8 volume la activ, printre care si romanul F, care il facuse celebru), dar era aproape necunoscut ca dramaturg, cu toate ca revista "Steaua” ii publicase (inca in noiembrie 1962) piesa Moartea nu vine din cer, la Teatrul National din Cluj i se jucasera Vara imposibilei iubiri? (in 1966) si piesa intr-un act Visul (in 1968), iar Teatrul Maghiar din Sfantu-Gheorghe si sectia romana a Teatrului de Stat din Oradea montasera in acelasi an Cezar, mascariciul piratilor. Aceste spectacole insa nu starnisera ecou, asa ca primul – si poate cel mai important – merit al trupei de la Targu-Mures a fost acela ca – realizand un spectacol de exceptie, a carui faima s-a raspandit repede printre spectatori si oamenii de teatru deopotriva – l-a lansat pe dramaturgul Dumitru Radu Popescu, care, din acest moment, s-a impus ca una dintre cele mai valoroase prezente in scrisul teatral romanesc. Scriitorul insusi recunoaste acest lucru. Adresand (in 1975) spectatorilor piesei Cocosul de tabla (cu care debuta la Targu-Mures, ca dramaturg, prozatorul Dan Rebreanu), o recomandare a noului venit "in marea arena a taurului cu o mie de capete”, DRP marturisea: "Teatrul din Targu-Mures, cu cativa ani in urma, a facut din mine un dramaturg: mi-a luat adica un text tiparit si l-a pus in scena si l-a propus publicului; si publicul si criticii au zis da; Eugen Mercus, Ion Fiscuteanu, Anca Neculce-Maximilian, Stefan Sileanu, Al. Fagarasan, Maya Indries, Victor Strengaru,