Actorul Florian Ghimpu povesteşte că în copilărie, la serbări, era chemat în faţă cu vioara, chiar dacă alţii erau mai talentaţi, pentru că „era blond, cu ochi albaştri“ şi arăta bine în uniforma cu cravată roşie.
Este leul Alex (fugărit prin Europa), ştrumful Patrick, gata mereu să intre în încurcături, dar mai ales cea mai cunoscută maşinuţă roşie de curse din lume, iar cuvintele sale „Viteză. Eu sunt viteză" au fost repetate de mii de copii care au văzut o dată sau (mult mai probabil) de câteva zeci de ori aventurile lui Fulger McQueen.
Este produsul noii şcoli de actorie româneşti, contestată de unii, dar care îşi demonstrează eficienţa la festivalurile internaţionale de film şi în tot mai numeroasele producţii hollywoodiene care se turnează în România. Chiar dacă şi-a construit cariera în domeniul dublării filmelor pentru copii, nu crede că procedeul ar fi potrivit, la noi, şi în cazul producţiilor „pentru oameni mari".
„Weekend Adevărul": Sunteţi născut în iunie '77, la Piteşti. Copilăria a coincis, practic, cu ultimii ani de aşa-zisă prosperitate comunistă...
Florian Ghimpu: Cred că prosperitatea aceea a însemnat pentru noi reuşita tatălui meu de a obţine un apartament în care am stat, practic, până în 2000. Ţin minte şi acum cum am mers cu ai mei de mână de la vechiul apartament, cu două camere, de 40 de metri pătraţi, în care stăteam înghesuiţi... Ne-au luat şi pe mine, şi pe sora mea, care era cu trei ani mai mare, şi ne-au dus să ne arate blocul unde urma să locuim, într-un apartament „mare", de trei camere. Era un bloc aflat încă în construcţie, dar mi s-a părut ceva extraordinar. Alte semne de prosperitate nu-mi amintesc. În schimb, ţin minte cozile! Ţin minte perfect ce îmbulzeală era la cozile la portocale...
Pionierul Ghimpu Florian
Aţi „făcut" şi dumneavoastră cozi...?
Cum să nu! În