Nu stiu ce fel de simt le trebuie oamenilor pentru a face din absolut orice loc o atractie pentru turisti, dar, daca aceasta aptitudine are o definitie, s-ar putea sa o gasim candva la Cadiz. E impresionant cum pana si o banala piata de alimente, probabil cea mai mare din oras, situata in centru – nici nu e greu sa fie in centru, tinand cont de faptul ca orasul are de la un capat la altul mai putin de doi kilometri –, merita fotografiata si descrisa, fie si numai in cateva fraze generoase. E impresionant cum se poate promova, discret si fara mari eforturi, orice colt de localitate, orice colt de lume. Si normalitatea are farmecul ei, conteaza numai sa stim sa o intelegem, sa nu-i confundam calitatile cu monotonia.

Revenim la piata de la Cadiz. Si acolo, ca si aici, in Bucuresti, Craiova, Deva sau Vatra Dornei, ca peste tot in tara noastra si-n tarile celorlalti, se vand legume, fructe, exista standuri de carne si branzeturi, nu se intampla nimic deosebit, nu e ca la piata din Madrid, despre care am scris demult, unde toate sunt asezate intr-un fel aparte, unde se face din comert spectacol si din spectacol traditie. Nu, la Cadiz vanzarea decurge normal, negustorii nu sunt imbracati cu sorturi pretentioase ca sa iasa bine in fotografiile turistilor, ci doar isi fac meseria cum stiu mai bine, notand tacticos pe un carnetel fiecare ban incasat si tinand de preturi cat pot mai bine.

Piata Centrala, poate de aceea peretii exteriori sunt pictati elegant, poate de aceea deasupra intrarii vegheaza un steag, poate de aceea poarta veche a fost pastrata asa cum a fost initial construita. Pentru locuitori e simplu, e doar piata lor de alimente, cu ardei, ceapa, dovlecei, dar pentru noi, ceilalti, pentru cei care ajung acolo si nu stiu daca se vor mai intoarce vreodata, nu comertul conteaza, ci obiceiurile de dincolo de cartonasul cu preturi. Si normalitatea