Prin tradiţe, aniversările de orice fel sunt cele care ne prilejuiesc un moment de reflecţie asupra unei valori, a unei semnificaţii sau asupra istoriei personale ori colective. Rareori se întâmplă însă să fim conştienţi zi de zi, fără întrerupere, cât de important este un anumit lucru. Deşi ne-am dori să fie altfel, trăim într-o lume în care suntem mereu conştienţi de dumneavoastră, dragi pompieri militari şi civili. Nu doar o dată pe an, când aniversăm Ziua Pompierilor! Şi nu doar în 13 septembrie, ci în fiecare zi, simţim recunoştinţă pentru cei a căror prezenţă anonimă ne ocroteşte din umbră.
Ascuns în costumul de protecţie, pompierul îşi riscă propria viaţă pentru a o salva pe cea a semenului aflat la ananghie. Nu doar în incendii, ci şi în inundaţii, accidente sau alte calamităţi. De multe ori, pompierul îşi încheie misiunea fără ca măcar să primească o mulţumire sau o strângere de mână, ba chiar fără ca să i se vadă chipul. Cu toate acestea, nu cred că există vreo profesiune care să ofere o satisfacţie sufletească mai mare… Anonimatul sub care pompierul îşi ascunde altruismul, curajul şi spiritul de sacrificiu mă face să mă gândesc la adevăratul spirit creştin.
De curând, am participat umăr la umăr la o intervenţie a pompierilor mureşeni, chemaţi să stingă un incendiu de pădure în zona Lunca Bradului. Vă mărturisesc că am rămas profund impresionat de energiile care îi mobilizează pe aceşti eroi anonimi, animaţi în acele momente de un singur scop, acela de a salva vieţile şi bunurile puse în pericol.
Le-am admirat acţiunile coordonate, sângele rece şi robusteţea fizică, psihică şi emoţională. M-au făcut, din nou, să mă simt în siguranţă.
Nu e greu de înţeles de ce dumneavoastră vă aflaţi în vârful cotei de încredere din partea noastră, a românilor. Ca prefect al judeţului Mureş, mi-aş dori ca toate instituţiile statului, centrale şi loc