Ceea ce s-a întâmplat în 1922 la Alba Iulia pe 15 octombrie ar putea fi numit, în terminologia actuală, un event management de mare succes, adică una dintre cele mai strălucite şi emoţionante ceremonii organizate vreodată de statul român: încoronarea Regelui Ferdinand I cel Loial ca Rege al tuturor românilor şi a Reginei Maria cea Mare, suveranii unui nou şi mare Regat român, aflat în Panteonul puterilor învingătoare ale Europei. Ideea unor festivităţi de mare amploare cu o largă participare internaţională menite să consolideze Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi să ducă la creşterea prestigiului României, a aparţinut Reginei Maria, cu toate că "Soacra Balcanilor" era conştientă de faptul că o astfel de tradiţie - a încoronării publice cu mult fast simbolic - nu exista în mult iubita sa ţară de adopţie.

În proiectarea designului măreţului eveniment, Maria l-a avut alături pe pictorul Costin Petrescu, cel care a conceput aproape în întregime regalia (coroanele şi mantiile regale, sceptrul) încoronării (mai puţin "Coroana de oţel" desenată în 1881 de Theodor Aman pentru Carol I). În final a rezultat nu doar un spectacol memorabil, dar şi obiecte sau lucrări de artă şi arhitectură care fac parte astăzi din în tezaurul şi patrimonial naţional (Catedrala Încoronării de la Alba Iulia - ridicată uluitor de repede între 1921-1922, Arcul de triumf din Bucureşti, cele cinci piese ale regaliei româneşti, şi nu în ultimul rând fresca Ateneului român inaugurată însă abia pe 26 mai 1938). Costin Petrescu nu a fost singurul spirit şi creier al ceremoniilor Încoronării, ci în spatele său a mai existat o întreagă Comisie pentru organizarea serbărilor din care au făcut parte minţi ilustre precum istoricul Nicolae Iorga - ca deputat, poetul Octavian Goga - ca ministru al Cultelor şi artelor, muzicianul George Enescu, sculptorul Ion Jalea, pictorul Arthur Verona, Mitropolitu