Cauzele falimentului Oltchim Ramnicu Valcea sunt adanci, vechi, transpartinice si greu de deslusit. Mi-e greu sa spun (neavand nici expertiza in domeniu) care a fost hotaratoare, insa pare o combinatie de ticalosie si tembelism cu rezultate maxime.
Si poate tocmai de aceea asistam zilele acestea la Oltchim la un fenomen distinct de problema economica. Asitam la o totala criza de incredere.
Muncitorii nu protesteaza, nu au intrat in greva foamei doar impotriva Guvernului si a conducerii. Ei isi contesta si propriul lider de sindicat, pe care-l socotesc complice cu administratia. Acesta refuza sa demisioneze desi, in mod evident, nu mai are reprezentativitate si legitimitate.
Guvernul l-a trimis ca emisar la Ramnicu Valcea pe ministrul Liviu Pop. A fost intampinat cu huiduieli. Muncitorii enervati l-au huiduit, mai ca nu l-au fugarit si au cerut sa vina la negocieri cineva care intelege ca acolo nu se vand mere. E drept ca dl. Pop este la fel de convingator si credibil ca o bucata de carton, iar privirea lui nu inspira decat confuzie totala si universala. Dar dl. Pop este un fost vajnic sindicalist. Ar fi fost de asteptat sa aiba o oarecare aderenta la sindicalisti, sa fie privit ca un tovaras care nu ii va trada.
Felul in care a fost primit la Oltchim fostul lider sindical devenit ministru arata din nou in ce hal a ajuns insasi miscarea sindicala din Romania, la fel de mincinoasa si corupta precum clasa politica pe care a si alimentat-o cu numeroase vedete. Remarcam de altfel ca niciun lider sindical greu nu a calcat la Ramnicu Valcea de la debutul protestelor. Unde sunt domnii Hossu, Costin si ceilalti baroni sindicali?
Dar nici administratia Ponta nu se arata mai curajoasa. Victor Ponta nu a descalecat la Oltchim pentru a nu-si sifona imaginea electorala si nu a trimis acolo niciun alt membru din artileria
