"Nici o corabie nu s-a intors vreodata de la Capricorn sau din Marile Sudului?' scria candva Geo Bogza, si eu citesc versul si ma gandesc la Stefan Iordache. Cati ani au trecut de cand s-a mutat de la noi? Parca a trecut o vesnicie!
Ma gandesc mereu la el cu nestinsa emotie. A fost unul dintre cei mari din Theatrum Mundi. S-a nascut sa fie pe scena Hamlet si Raskolnikov si daca nu se grabea sa plece, ar fi jucat si Prospero sau Regele Lear.
Am trait toti intr-o vreme neagra si urata, pe care am uitat-o, s-a topit. El era unul dintre cei care luminau ca un luceafar, poate de aceea ne lipseste atat de mult! Erau vremuri tulburi si ticaloase, dar el a scapat neticalosit.
Avea o credinta fierbinte-n teatru, era fanatic, era posedat.
Un adolescent in extaz. Asa a fost pana a plecat. Avea o stiinta cu care se nascuse in ce priveste intensitatea sentimentelor, a emotiilor, a trairilor!
Spre sfarsit avea pe fata si in albeata parului, pecetea noptilor tarzii. Gandurile lui erau in taina cele care teatralizau viata al carei observator atent era.
Acest unic Stefan Iordache, care cu rolurile lui iti deschidea inima, care cu glasul lui te facea sa traiesti emotii mari si sa devii aventurier pe Marile Sudului.
Pentru el teatrul nu a fost doar o profesie, ci insasi viata, tot sensul ei.
La sfarsit era cu parul alb, dar pentru mine tot tanar era, numai tanar si chiar foarte tanar!
Adolescentul. Cel nabadaios. Ben, din Tigrul de Schisgal. Era in compania unei actrite uriase, la spectacolele careia ma duceam de multe ori, Ileana Predescu. Regizor era Dinu Cernescu, regizorul miracol pentru Stefan Iordache. Cu el a facut cele mai importante roluri ale vietii lui: Hamlet - Shakespeare si Viziuni flamande - Ghelderode.
Dinu Cernescu l-a portretizat foarte scurt si simplu: "Are o agilitate d
