- Social - nr. 179 / 14 Septembrie, 2012 "Ceea ce istoria uita devine istoriografie. Ceea ce istoria nu uita devine legenda”. Lucian Blaga In cadrul acestor zile de pioasa aducere aminte si cuvenita cinstire a "Craiului Muntilor”, la implinirea a 140 de ani de la trecerea lui in vesnicie, comemorare careia cotidianul "Cuvantul liber” ii consacra – in spiritul unui evident misionarism national – mai multe coloane, vom poposi in editia de astazi la izvorul limpede al traditiei folclorice, al versului popular inspirat de Avram Iancu, conducator, erou si martir al neamului romanesc din patimitul Ardeal. Avram Iancu face parte din Pantheonul acelor personalitati ale zbuciumatei istorii a poporului nostru pe care memoria colectiva nu le-a uitat, nu puteau sa uite, dupa marile, vitejestile si dreptele fapte daruite izbavirii neamului sau. "Craiul Muntilor”, cum l-au supranumit romanii, ridicandu-l pe tronul nemuririi, devenise inca din timpul vietii o legenda. Aceasta legenda depasise de pe atunci leaganul Tarii Motilor, revarsandu-se in patru zari, cuprinzand toata Transilvania. Ea a trecut si la fratii de dincolo de munti, cu care ardelenii doreau sa-si dea mana, spunand raspicat pe Campul Libertatii, in 1848, "Noi vrem sa ne unim cu Tara”. Cu un an inainte de savarsirea lui Iancu din existenta-i pamanteana si trecerea lui in eternitatea istoriei nationale, un tanar bucovinean pornea pe urmele vestitului tribun, intalnindul in cantecele populare din obcinele Bucovinei, din Pasul Dornelor, din Tara Nasaudului, de pe Valea Muresului, din Apuseni. Din notitele acestui periplu, iscat din zelul tineretii, a aparut mai tarziu, dupa vreo trei decenii, in 1900, volumul intitulat "Poesii poporale despre Avram Iancu adunate si publicate de Simeon Florea Marian, profesor la Gimnaziul din Suceava, membru al Academiei Romane”. In multimea de variante ale textelor poetice despre Ianc